Membru din: Mie Dec 12, 2007 8:45 pm Mesaje: 5875 Localitate: In my world... Puncte de reputaţie: 0
|
Din vacanţa de vară am început să scriem un poveste... Georgiana şi eu. Totul a pornit de la un vis pe care mi l-a povestit (într-una din acele nopţi în care am stat până la 7, deoarece aveam multe de vorbit ). Mi-a plăcut foarte mult, aşa că am decis să-l continuăm. )Şi până acum am scris 21 de capitole... (dacă aş avea timp aş scrie mult mai mult).
Câteva citate, despre care aş vrea să vă exprimaţi opinia printr-un simplu vot:
Capitolul 3
"Lauren ajunge mai târziu în clasă şi când intră rămâne puţin confuză, văzând ca trebuia să stea cu altcineva în bancă, deoarece lângă Gloria acum stătea Lucas. -Hey Lauren, te superi dacă azi o să stea Lucas cu mine? -Păi... nu chiar. Yay, cu ce coleg idiot va trebui să stau azi? a întrebat ea. Lucas şi Gloria au început să râdă. Mda, mă bucur că sunteţi amuzaţi. -Haide Lauren, nu va fi chiar aşa de rău. -Bine, bine, cum spuneţi voi. Trebuie să plec la... locul meu. Când ajunge în faţa băncii în care urma să stea se enervează foarte tare văzând că era plină de cărţi şi de caiete. S-a zis cu buna dispoziţie. -Nu ştiai cretinule că e şi banca mea? -Oh, bună, îmi cer scuze. Mă num..., dar Diego nu apucă să-şi termine fraza că Lauren, nervoasă, îl întrerupe."
Capitolul 4
"În acelaşi timp Gloria îi căuta pe Diego şi Lauren, dar nu-i găsea. A mers la Lucas şi l-a pus să-i caute. I se părea că el e puţin abătut, dar nu a dat importanţă acestui fapt. Câteva minute mai târziu apar rătăciţii. Gloria i-a întrebat ce au făcut şi unde au fost dar a fost de ajuns să se uite puţin la ei ca să-şi dea seama. Ca să fie sigură că nu o să mai plece de acolo Gloria i-a legat pe amândoi de două scaune şi a plecat să-l caute pe Lucas. A mers şi ea în parc şi l-a găsit acolo pe o bancă. Acum nu i se mai părea că era abătut, era sigură de asta. -Ce s-a întâmplat Lucas? l-a întrebat ea îngrijorată. -Nimic. -Nu pare a fi nimic. El îi arată un trandafir. -Ce ţi se pare ciudat la el, la trandafir? -Singurul lucru care mi se pare ciudat e starea ta. -Trandafirul? întreabă el din nou. -Nu are nimic ciudat. -Uită-te mai bine! îi spune el pe un ton trist. -Nu văd nimic în neregulă cu el Lucas. Atunci el se ridică de pe bancă,"
Capitolul 6
"A mers în camera în care dormea şi a încercat să adoarmă, doar că în mintea ei încă îl mai auzea cum plânge. O oră mai târziu s-a dus la bucătărie să-şi ia un pahar de apă, dar şi el era acolo... avea faţa udă de lacrimi. Ea şi-a luat un pahar şi a pus apă în el, dar Lucas, gândindu-se că prezenţa lui o deranja a plecat. Ajuns în dreptul uşii de la camera lui o aude pe Gloria..."
Capitolul 16
"-Diego ce tot urmăreşti? -Să mor, să plec din viaţa asta mizerabilă, să scap. Nu mai pot, nu mai suport să trăiesc aşa! Mă doare şi nu am ce să fac! Şi e numai vina mea! a spus el trist. -Dacă mai încerci să îţi iei viaţa te internez la un spital de nebuni. -Nu-ţi face griji, în seara asta o să-mi bag un cuţit în inimă că oricum nu m-ar durea deloc. Aş muri şi aş scăpa. -În noaptea asta dormi la mine, mişcă-te! i-a spus Lucas uimit, nevenindu-i să creadă ce auzise. -Nu vreau mila nimănui, nu merit absoult nimic! Nu vreau nimic înafară de moarte, nu mai vreau viaţa asta. Dar de ce Dumnezeu nu mă lasă să mor? DE CE? Lucas nici măcar nu mai ştia ce să spună. -Atunci dorm eu la tine, haide! a sunat-o pe Gloria şi i-a spus că va sta la Diego în acea noapte. Ajunşi acasă Diego a mers sus, în camera lui să se culce, iar Lucas a rămas jos, în living să se uite la TV. A adormit în scurt timp. Văzând că doarme, Diego a mers la bucătărie să-şi i-a un cuţit, dar auzind zgomote Lucas s-a trezit şi a mers în bucătărie. Când a intrat l-a văzut pe prietenul lui cu cuţitul în mâini. Şi-l îndrepta spre inimă. -Opreşte-te! i-a strigat."
... e ciudat.
P.S. Nu am ştiut unde altundeva să pun asta...
_________________
"Să identifici fericirea când se află la picioarele tale, să ai curajul şi hotărârea de a te apleca pentru a o lua în braţe... şi a o păstra. Asta-i inteligenţa inimii. Inteligenţa singură, fără aceea a inimii este doar o simplă logică şi nu e mare lucru de ea." Marc Levy, Şi dacă e adevărat...
|
|